Sunt... pentru ca vreau!

      Sensibilitate, frumusete si rafinament... acestea ar trebuii sa reflet in fiecare gest pe care-l fac, in orice vorba pe care o spun si in orice privire pe care o darui...profunda dar in acelas timp puternica ca sunteul saxofonului incerc sa dau clipa de clipa o melodie vietii.. plina de neprevazut sar de la o nota la alta in ritmuri diferite... ma inalt si cobor atat de lin doar pentru a starnii sentimente profunde melodiei pe care o compun...

      Si uneori astept... astept parca sa mi se scrie o partitura iar eu usor fara nici un sacrificiu sa cant acea melodie.. dar ce rost are acest lucru si cum pot fara sacrificiu  sa apreciez fiacare nota pe care o cant..cum as putea sa pretuiesc fiecare moment langa cel drag daca eu doar astept ca el sa scrie melodia vietii?...si asa aleg usor tonalitatea si nota potrivita..imi ridic privirea si zambesc... suflu adanc si incep.. incep sa scriu usor melodia vietii mele.. cu un zambet, cu o lacrima, cu un dor adanc in piept incep sa imi exprim sentimentele asa cum doar eu stiu mai bine.. si astfel in jurul meu se poate auzii simfonia bucuriei...simfonia iubirii mele... 

      Sunt femeie iar acest lucru nu inseamna sa astep ci inseamna sa actionez privind mai departe si facand ca tot ce ma inconjoara sa prinda nunante puternice...chiar daca sunt sensibila pot fi puternica...cu lacrimi pe obrazul meu pot sa inaintez spre necunoscut..lacrimile de durere le pot preface in lacrimi de fericire doar la schimbarea notei deoarece vreau acest lucru si nu stau jos ... vreau sa simt fiecare nota inaltata spre vazduh si astfel ma ridic...

       Chiar daca ma las intimidata uneori de celelalte melodii din jurul meu pe care le consider mai placute.. incerc sa invat ce-i mai bun si placut din ele... sunt atenta la variatiile acestora si mai ales la greseli... sunt atenta la greseli pentru a nu le realiza si eu la randul meu.. nu la judecarea acestora asa cum avem tendinta sa facem...

      Sunt frumoasa nu pentru ca mi se spune...ci pentru ca asa e! fiecare dintre noi simte diferit orice tonalitate asa cum pe mine cei din jur ma vad diferit...si devin frumoasa pentru ca iubesc si visez...devin frumoasa cu fiecare sentiment si gand pe care-l ofer.. sunt frumoasa pentru ca-n interiorul meu este trandafirul pacii care contoleaza spinii si nu las spinii sa produca ura in exterior.. sunt frumoasa pentru ca vrea! chiar daca imbracamintea imi ofera acest lucru sau  parul prin la repezeala uita suvita ce cada peste obraz ...suvita pe care ades el mi-o da la o parte de pe obraz ca sa-mi vada chipul in intregimea sa...atunci ochii  imi sclipesc reflecta bunatate...iar asta imi ofera feminitate...

     Sunte eleganta prin tonalitate... prin felul in care ma exprim zi de zi... prin imbratisari sincere.. priviri blande... si cuvintele potrivite pe care le pot folosii sa incurajez si sa ridic... sa ofer si altora notele din partitura melodiei ce ma face sa respir... sa respir adanc ..sa ma oprec o clipa si sa recunosc fiecare calitate pe care Dumnezeu a pus-o in mine...iar faptul ca sunt femei e o calitate!

Băcani...

Se întâmplă de multe ori ca privirea timidă a copiilor de lângă noi să fie aţintită asupra noastră, ne analizează mai mult interiorul decât exteriorul şi devenim dintr-o dată atât de vulnerabili în faţa lor. Odată ce ne-au atras atenţia, sclipirea din ochii lor devine mult mai evidentă iar zâmbetul apare pe chipul lor atât de inocent şi nu-şi întorc privirea până când nu le oferim un zâmbet...cicatrizat de cele mai multe ori de problemele şi gândurile dezbătute iar şi iar în sinea nostră.

Acest moment este unul dintre nenumăratele motive pentru care inima noastră bate pentru Băcani. Cu chipul ars de soare sau cu căciula şi fularul trase atât de tare încât le vezi doar nasul ne aştepă mereu la poarta adunării...mereu ne caută cu privirea curioasă, ne strigă, aleargă înspre noi şi se aruncă în braţe începând astfel să ne sărute chipul de nenumărate ori. Toţi copiii oferă dragoste, dar copiii din Băcani o demonstrează prin faptele lor, aceştia pentru a ajunge la locul stabilit pentru întâlnire parcurg, chiar şi noaptea, drumul pietros pe distanţe măsurate în kilometri...iar lătratul câinilor e singurul zgomot ce se poate auzii. Hainuţele modeste nu reuşesc sa le încălzească trupul firav cu toate că puţini sunt cei cărora mărimea hainelor le coincid cu mărimea necesară şi toate acestea pentru a învăţa şi a zâmbii alături de noi...

Copiii de ieri, azi sunt adolescenţi...stăm de vorbă cu ei şi ne reamintesc lecţiile, cântările şi jocurile învăţate cu ani în urmă... ţinând minte chipul fiecăruia dintre cei ce le-au spus despre dragostea lui Dumezeu. Abia atunci inimile noastre tresaltă şi conştientizăm că timpul nostru lângă ei nu a fost in zadar, sămânţa sadita odinioara a încolţit şi aşa au stat lângă Cuvântul Scripturii iar rugăciunea lor de mulţumire este un ecou în viaţa noatră.

"Băcanii"...aşa cum se prezintă oamenii de acolo, au nevoie de prezenţa lui Dumnezeu ca fiecare dintre noi... iar sărăcia lor nu provine din neglijenţa acestora ci solul sărac şi clima neprielnică le poate da rod sau le poate distruge tot ce-au investit intr-o clipa ...cu toate acestea am învăţat de la ei, oamenii simplii cu privire blândă, să privim cu dragoste pe cei din jurul nostru, să zâmbim indiferent de motiv,să dăruim timp şi să împărţim ultimul colţ de pâine ... să fim sinceri şi să iubim pe cei din jurul nostru şi pe Dumnezeu.

Bâcani este locul în care nu doar copiii şi părinţii de acolo se schimbă prin îndurarea Sa... ci este locul unde vedem, simţim şi experimentăm dragostea Lui în viaţa noastră...este locul în care puţinul nostru este totul pentru ei...

Prieten drag,

    Mereu încercăm să iniţializăm şi să realizăm momente în viaţa noastră...pentru simplul fapt că ne dorim să simţim şi să trăim aşa cum nu am mai reuşit până atunci.

    Dar rămânem uimiţi atunci când neprevăzutul îşi croieşte drumul în viaţa noastră aşa cum răul reuşeşte să-şi creeze albia printre pietre spre limanul mult dorit...

    Aşa tu, drag prieten, fără dorinţa de coordonare ai apărut ...şi ai reuşit să ajungi, fără să vrei, acolo unde nimeni nu a reuşit cu toate că nu eşti un peşte în râul său sau un vapor în largul mării. Prin sinceritate, respect şi suţinere..drumul spre liman a fost uşor creat dar pietrele ne vor încetinii uneori în goana noastră spre necunoscut.

   Chiar şi atunci când ploaia vine, întunericul se lasă sau direcţia drumului este schimbată...nu uita, drag prieten, voi fi cu tine sub aceeaşi umbrelă oprind ploaia să te ude şi astfel vom asculta picurii de ploaie ce cad pe pământul secetos, îţi voi arăta stelele şi strălucirea lunii iar atunci vei începe să iubeşti apusul cu gândul la frumuseţile ascunse din timpul zilei... iar când direcţia se schimbă te voi lua de mână şi vom păşii împreună spre necunoscut...

....

..sweet moments

       Momentele din viata noastra, le descoperim plini de entuziasm sau cu reticienta... depinde de felul nostru de a vedea lumea iar dorinţa de a zambii din toată inima provine din tot ceea ce facem... existând astfel momente speciale...iar astfel vine timpul să zâmbim, să visăm, să fim tristi dar uneori vine timpul in care trebuie sa actinezi iar atunci, pentru o secunda, timpul tau se opreste. 

     Pentru timpul meu am decis sa fac ceva mai mult si sa nu ma complac in asteptare...sa nu mai astept sa mi se spuna ci sa spun, sa nu astept sa se actineze ci sa actinez ...iar cel mai important este faptul ca nu mai astept sa sa fiu iubita ci sa iubesc.

     Atunci cand credem ca nu mai avem nimic sau nu mai putem creea ceva nou in viata noastra, persoanele din jurul nostru ne schimba modul de a privii viata. Asadar apar momente unice sau momente pe care le dorim sa le retraim la nesfarsit iar dorul dupa dulceata momentului este inevitabila.Unele dintre bucatiile dulci din viata le putem regasii in zambetul sincer al copiilor dar exista momente speciale si ar putea insemna privirea celui pe care-l admiri, revederea celui ce ai crezut ca nu ai sa-l mai vezi niciodata , incercarile unei persoane de a te face sa te simti unic, asa cum esti defapt,prin lucruri marunde si prin simplu motiv pentru ca esti TU aceea persoana care aduce zambet si fericire.

   Cred ca am mai inaintat un pas, poate nu in cariera sau din punctul altora de vedere ci am inaintat spre ceea ce vreau sa simt... pentru ceea ce vreau sa fiu... pentru momentele dulci in viata mea.