Băcani...

Se întâmplă de multe ori ca privirea timidă a copiilor de lângă noi să fie aţintită asupra noastră, ne analizează mai mult interiorul decât exteriorul şi devenim dintr-o dată atât de vulnerabili în faţa lor. Odată ce ne-au atras atenţia, sclipirea din ochii lor devine mult mai evidentă iar zâmbetul apare pe chipul lor atât de inocent şi nu-şi întorc privirea până când nu le oferim un zâmbet...cicatrizat de cele mai multe ori de problemele şi gândurile dezbătute iar şi iar în sinea nostră.

Acest moment este unul dintre nenumăratele motive pentru care inima noastră bate pentru Băcani. Cu chipul ars de soare sau cu căciula şi fularul trase atât de tare încât le vezi doar nasul ne aştepă mereu la poarta adunării...mereu ne caută cu privirea curioasă, ne strigă, aleargă înspre noi şi se aruncă în braţe începând astfel să ne sărute chipul de nenumărate ori. Toţi copiii oferă dragoste, dar copiii din Băcani o demonstrează prin faptele lor, aceştia pentru a ajunge la locul stabilit pentru întâlnire parcurg, chiar şi noaptea, drumul pietros pe distanţe măsurate în kilometri...iar lătratul câinilor e singurul zgomot ce se poate auzii. Hainuţele modeste nu reuşesc sa le încălzească trupul firav cu toate că puţini sunt cei cărora mărimea hainelor le coincid cu mărimea necesară şi toate acestea pentru a învăţa şi a zâmbii alături de noi...

Copiii de ieri, azi sunt adolescenţi...stăm de vorbă cu ei şi ne reamintesc lecţiile, cântările şi jocurile învăţate cu ani în urmă... ţinând minte chipul fiecăruia dintre cei ce le-au spus despre dragostea lui Dumezeu. Abia atunci inimile noastre tresaltă şi conştientizăm că timpul nostru lângă ei nu a fost in zadar, sămânţa sadita odinioara a încolţit şi aşa au stat lângă Cuvântul Scripturii iar rugăciunea lor de mulţumire este un ecou în viaţa noatră.

"Băcanii"...aşa cum se prezintă oamenii de acolo, au nevoie de prezenţa lui Dumnezeu ca fiecare dintre noi... iar sărăcia lor nu provine din neglijenţa acestora ci solul sărac şi clima neprielnică le poate da rod sau le poate distruge tot ce-au investit intr-o clipa ...cu toate acestea am învăţat de la ei, oamenii simplii cu privire blândă, să privim cu dragoste pe cei din jurul nostru, să zâmbim indiferent de motiv,să dăruim timp şi să împărţim ultimul colţ de pâine ... să fim sinceri şi să iubim pe cei din jurul nostru şi pe Dumnezeu.

Bâcani este locul în care nu doar copiii şi părinţii de acolo se schimbă prin îndurarea Sa... ci este locul unde vedem, simţim şi experimentăm dragostea Lui în viaţa noastră...este locul în care puţinul nostru este totul pentru ei...